Duhovnicul poate fi cercetat si inainte, cu cateva zile, de a ne spovedi, cerandu-i ajutor pentru pregatirea de spovedanie.
Din indrumarile unui mare duhovnic, dam aici cateva sfaturi pentru inlesnirea unei bune marturisiri a pacatelor.
Este un cuvant al marelui staret Macarie de la Optina, care glasuieste asa:
- La spovedanie nu trebuie sa repeti acele pacate de care te-ai mai cait inainte, de care ai fost dezlegat si pe care nu le-ai mai savarsit. Altminteri, ar insemna o neinceredere in puterea Tainei ce se savarseste prin spovedanie.
- Nu trebuie sa-ti amintesti de alte persoane cu care ai venit in atingere in clipa cand ai faptuit pacatele, ci sa te osandesti numai pe tine.
- Sfintii Parinti opresc pe credincios sa-si spuna pacatele in toate amanuntele, ci numai sa si le recunoasca indeobste, pentru ca nu cumva luandu-le pe fiecare in parte sa dea prilej de sminteala atat sufletului sau cat si duhovnicului.
- Tu ai venit sa te pocaiesti si totusi nu te caiesti de faptele tale, fiindca nu stii cum trebuie sa te pocaiesti: adica iti savarsesti pocainta in chip rece si impietrit.
- Tu ai insirat toate maruntisurile, iar ceea ce este mai insemnat ai scapat din vedere. Nu ti-ai marturisit cele mai grele pacate. N-ai recunoscut si n-ai insemnat ca: tu nu iubesti pe Dumnezeu, urasti pe aproapele, nu crezi in cele ce spune cuvantul Domnului, si esti plin de mandrie si de slava desarta. In aceste patru pacate intra toata rautatea si stricaciunea noastra sufleteasca. De fapt, ele sunt radacinile cele mai insemnate, din care rasar toate vlastarele caderilor noastre in felurie pacate.
Apropiindu-ne de scaunul Sf. Spovedanii, este necesar deci sa ne examinam cu toata grija constiinta, marturisindu-ne cu cainta si zdrobire de inima toate pacatele, toate faptele noastre rele, binestiind ca inaintea lui Dumnezeu nu putem ascunde nimic din ceea ce am savarsit. De asmenea, sa luam hotararea tare, ferma de a nu mai pacatui.