Doamne, Iisuse Hristoase, dulcele Mantuitor al sufletului meu! Marturisesc inaintea Ta, intru aceasta zi a rastignirii Tale, intru care ai patimit si ai luat moarte, pentru pacatele noastre, pe cruce, ca eu sunt cel ce te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. Pentru aceea ma rog bunatatii Tale celei nespuse sa ma faci si pe mine partas Sfintelor Tale patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ma invrednicesc, prin harul Tau, sa rabd si eu asemenea pentru dragostea Ta, precum Tu, cel milostiv, le-ai rabdat pentru mantuirea mea, intarindu-ma intru aceasta pururea, cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut, cand te-au rastignit nemultumitorii farisei. Intareste-ma drept aceea, Doamne, sa ridic cu bucurie, de astazi inainte, crucea Ta cu mare pocainta. Si, pentru uraciunea cugetelor si vointelor mele cele rele, sadeste in inima mea intristarea mortii Tale, sa o simt precum a simtit-o iubita Ta Maica, ucenicii Tai si femeile cele purtatoare de mir, ce stateau langa crucea Ta. Si imi lumineaza simtirile mele cele sufletesti, pentru ca sa se miste si sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de te-au cunoscut zidirile cele neinsufletite, cand s-au miscat la rastignirea Ta, si mai vartos cum te-a cunoscut talharul cel credincios si ti s-a plecat, de l-ai asezat in rai. Da-mi Doamne, si mie, talharul cel rau, darul Tau, precum ai dat atunci aceluia, si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale patimi si ma aseaza cu buna intoarcere si pocainta impreuna cu el in rai ca un Dumnezeu si Ziditor ce esti. Asemenea fa si la toti crestinii, vii si morti, precum se roaga in toate zilele sfanta Ta Biserica si le lasa lor pacatele si-i invredniceste pe ei imparatiei Tale, pentru ca sa vada lumina Ta si sa te slaveasca. Ma inchin crucii Tale, Hristoase, si zic catre dansa, pentru dragostea Ta: “Bucura-te, cinstita cruce a lui Hristos! ca tu ai maintuit lumea, prin pironirea lui Iisus pe tine; bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii ce ne-a izbavit din moartea pacatului; bucura-te, drugul cel tare, ce ai sfaramat usile iadului; bucura-te, cheia imparateasca, ce ai deschis usa raiului. Ma bucur si eu, pentru ca vad pe vrajmasii tai surpati jos si pe prietenii tai imparatind in ceruri, pe vrajmasii tai biruiti de povara ta si pe crestinii, ce ti se inchina, inarmati cu puterea ta.” O, rastignitul meu, Hristoase, cate ai patimit pentru noi. O, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si cate necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai inca pilda adevaratei rabdari! Drept aceea, cum pot sa fug de cruce, vazand pe Dumnezeul meu ridicat pe ea? Sa-mi para grele caznele, vazand pe Stapanul meu ca le iubeste, le cere si le socoteste de mare marire? Rusine-mi este, cu adevarat ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrajmasii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din departarea lui Dumnezeu de la mine, pentru pacatele mele. De vreme ce acestea toate le trimite Dumnezeu, pentru ca sa ma apropii de El mai mult si pentru ca sa-l slavesc, si ma pedepseste intru aceasta viata pentru binele meu si pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui. Asa fiind, inmulteste-mi, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile mele, ca sa-mi inmultesti cu prisosinta rabdarea, puterea, multumirea si binecuvantarea in patimile ce voi suferi. Pentru ca cunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orb de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indraznet, rau de nu ma vei preface, pierdut de nu ma vei cerca, rob de nu ma vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul sfintei Tale cruci; careia ma inchin, o slavesc, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.

Si troparele:

Cel ce in ziua si in ceasul al saselea pe cruce ai pironit pacatul, cel cu indrazneala facut de Adam in rai; si zapisul greselilor noastre rupe-l, Hristoase, Dumnezeule, si ne mantuieste pe noi.

Vazand talharul pe incepatorul vietii pe cruce rastignit, a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu intrupat acesta, care cu noi s-a rastignit, soarele nu si-ar fi ascuns razele sale, nici nu s-ar fi clatinat pamantul, cutremurandu-se; ci Cela ce toate le-ai suferit, pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta.